Sa zicem ca am un caine. Si stau la curte. Si am si gaini. Da gaini, puicute si un cocosel.

Intr-o zi, javra aia de caine imi mananca o gaina.

Mama ce al reacu poate sa fie cainele. Cum sa-mi manance mie gaina? Cuuum? Cand era, oh, atat de frumoasa,cand cotcodacea in fiecare dimineata la 7 sa ma scol, cand citeam in ochi ei atata pofta de viata, cand biata gaina avea si pui...

Al reacu caine. Ar trebui sa-l omor pentru ca mi-a mancat gaina. Sa-l tai nu alta...Uite acum ma duc sa iau toporul! O sa-i dau una peste ceafa...si gata...zbang...

Da... stai asa...

Eu nu pot trai fara caine! Imi trebuie un caine sa-mi tina de urat, sa-mi sperie alti caini, sau vulpi, sau cine stie ce alte animale. Imi trebuie un caine sa se vada ca am si eu o casa de om, nu o hruba darapanata.

Pai si,daca il omor, si-mi iau altul, de unde stiu eu ca ala nu-mi mananca gainile? Toti cainii vor sa manance gaini:ei vin din lupi, tii minte? O fi murit Ioana, dar ce ma fac cu Joitzica, cu Chilotzel, cu Capde Pila, cu Cotco, cu Ela...Mi-ar parea rau sa le vad si pe ele mancate, si in plus, am nevoie de oua.Si cand o veni timpul, oi avea nevoie si de o ciorba...

Deci, ce ma fac cu asta?

Il leg. ...Ii dau o mama de bataie si o data pe zi, seara, ii arat batul sa stie sa stea cuminte pana dimineata. Ca de nu, il ia mama reacu. Il scot o data pe saptamana sa-l dresez, sa ma joc cu el, sa-i iasa nebuniile din cap.

De fapt, stai. Nu am mai scos cainele la o plimbare de cand nu mai tin minte. Nu l-am mai alergat si nu m-am mai jucat cu el. Ma mir ca ma mai recunoaste, ca numai stapan n-am fost. Si parca, in ultima vreme nu prea i-am dat de mancare...

Daca stau bine sa ma gandesc, nu ma mir ca a mancat gaina. Eu sunt de vina. De foame si lipsa control, normal ca si-a facut de cap.

Traducere :
Eu - Statul Italian, incapabil sa asigure un sistem de control al criminalitatii
Cainele - Procentul din populatie, ce nu poate fi niciodata eliminat complet, ce ar putea executa activitati criminale, daca ar avea ocazia
Gainile - Restul populatiei, victimele potentiale...

Romanii violeaza italience pentru ca pot.

Nu mai ai nevoie de puloverul ala de acum 3 ani. Da, ala pe care l-ai purtat cu mandrie cateva luni. Da, ala care toata iarna a stat calcat si tocmai gata de purtat, insa pe care in fiecare zi il amanai.

Tricoul cu care te-ai distrat atat de tare la mare, anul trecut, nu ti se mai potriveste. Oricat de mult ai incerca, nu mai gasesti momentul sa-l porti. Si parca, acum ca ai mai crescut, iti vine si greu sa mergi cu el pe strada, cu ditamai animalul desenat pe el. Desi poate iti umezesti ochii cand te gandesti la vremurile trecute, iti dai seama ca nu mai vezi nici o ocazie in care sa porti tricourile de rocker de acum cativa ani.

Fa-ti curat in sifonier. Gata cu timpul petrecut impingand haine pentru ca nu se mai inchidea usa, gata cu cautatul cate jumate de ora dupa o bluza, gata cu amalgamul care sarea mai mai sa te manance.

Zambeste. Zambeste pentru ca acum e bine. Zambeste pentru ca acum e loc pentru nou.

Sterge un blog azi. Da-ti seama ca lucrurile pe care le citeai acum un an sau doi nu te mai intereseaza. Deja ai luat cam tot ce se putea lua de la omul din spatele blogului. Ti-au ajuns ideile lui, ai supt esentialul, si acum utilitatea marginala nu e suficient de mare.

Renunta la ziarele pe care le citesti "pentru ca m-am obisnuit cu ele". Reanalizeaza-ti interesele.

Fa-ti loc pentru nou.

Am 23 de ani. Am prieteni, am prietena, am credit la banca...Oarecum am masina, si pentru moment am si un loc destul de comfortabil in care sa stau...

Si totusi nu sunt multumit. Si totusi nu e de ajuns. Nu e de ajuns pentru ca nu mai vad cresterea aia in mine. Nu mai vad potentialul pe care il vedeam alta data. Daca dormi putine ore parca nu-ti mai bubuie creierii de idei. Daca esti mereu inconjurat de oameni parca nu mai ai timp sa te uiti in oglinda. Parca nu mai apuci sa-ti pui teluri , teluri ceva mai importante decat "saptamana viitoare mergem la munte" sau "poate la primavara vedem Roma".

Parca uiti ca acum cateva luni, inainte de job, ti-ai facut o analiza. Parca uiti ca aveai un 5-year plan, stiai unde vrei sa ajungi si aveai cateva idei despre cum sa ajungi acolo.

Stai si-ti bei cafeaua. Citesti blogurile - aceleasi. Citesti ziare. Barfesti cu colegii. Suni gagica. Incepi sa urli de durere si de somn, si numeri orele pana la urmatoarea cafea. Da, ai ajuns sa numeri orele pana la cafea, pentru ca altfel ai bea mai mult de cele 3-4 pe care deja le bei. Si incet incet, mai un ziar, mai un banc, mai niste munca (doar ceea ce ai de facut azi) zilele trec. Si trec, si trec.

Si toate chestiile alea pe care ti-ai promis ca le faci, toate lucrurile care te separa pe tine de "un alt corporatist obosit care are acelasi job de 50 de ani"......tot ce te face pe tine unic...ramane pe maine

Vroiam sa scriu ceva lung, si greu imi este sa ma abtin. In spiritul titlului blogului, voi incerca sa fiu scurt:

• In noiembrie simti cum vine iarna. Ca pe Alecsandri, iarna ma pune pe ganduri
• Frigul ma face sa cuget
• In fiecare an pe vremea asta m-am reinventat. Acum un an am inceput blogul. Acum un an am reinceput sa traiesc. Acum 2 ani m-am apucat de poker. Acum 3 ani m-am apucat de World of Warcraft. Acum o mie de ani m-am apucat sa citesc.
• Anul asta ce fac?
• Imi trebuie o seara doua de liniste si pace, o seara de stat singur in masina sau in casa, cu un ceai cald si un trabuc
• O seara fara vorbe goale, fara jocuri, fara cafenele pline de oamenii
• O seara pentru mine. O depresie scurta si dureroasa de 2 ore care sa-mi dea forta pentru 12 luni.
  

Ma grabesc. Ma grabesc pentru ca in juma de ora tre sa ies din casa. Ma grabesc pentru ca in juma de ora trebuie sa mananc. sa-mi fac un dush. Sa ma imbrac. Sa ma spal pe dinti. Sa pornesc motorul.

Ma grabesc pentru ca vreau ca in jumatatea asta de ora sa scriu si aici pentru voi. Ma grabesc pentru ca m-am obisnuit sa ma grabesc. M-am obisnuit sa traiesc viata pe overdrive si doar azi, duminica, am avut nitzel timp sa stau sa judec. Nitzel timp sa-mi pun mintea in ordine si sa vad daca mai scriu aici.

Ma grabesc pentru ca in fiecare zi ma trezesc la cel tarziu 8. Ma grabesc pentru ca trebuie, dupa ce imi strang curaj sa ies din pat dupa fo 5 snooze-uri, sa-mi fac rapid un dush, sa dau barba jos si sa pun costumul pe mine.

Ma grabesc sa mananc pentru ca urla pofta in mine de o tigara si cafeaua aia de sta in fata bolului cu cereale se grabeste. Ma grabesc sa termin tigara pentru ca ne grabim toti 5 sa ajungem la birou. Ma grabesc pentru ca al reacu semafor nu sta prea mult pe verde.

Ma grabesc pentru ca la 8:45 deja sunt luate mai toate locurile de parcare. Ma grabesc pentru ca politia din Ploiesti chiar isi face treaba si nu pot sa parchez aiurea.

Ma grabesc pentru ca urla pofta in mine sa mai schimb o vorba cu lumea. Ma grabesc pentru ca fiecare client al bancii se grabeste. Ma grabesc pentru ca baba , singura care nu se grabeste si are chef de vorba vre-o 2 ore, deja a enervat coada care incepe sa se faca in spatele ei. Ma grabesc pentru ca intre 2 clienti mai vreau sa mai citesc o norma, sa-mi mai arunc ochii pe ecran sa vad ce face omul de langa mine.

Ma grabesc pentru ca urla foamea in mine si a venit pranzul. Si ma grabesc pentru ca mesele sunt numarate si toata lumea se grabeste. Ma grabesc pentru ca lumea se uita urat in ciorba mea asteptand sa termin, sa ne poata aduce mancarea. Ma grabesc pentru ca m-am lungit la pranz, deja la a 2-a sau a 3-a ceasca de cafea pe ziua de azi, si acum trebuie sa cobor in birou.

Ma grabesc pentru ca daca stau locului o leaca ma ia somnul, asa ca incerc sa ma agit. Ma grabesc pentru ca rad cu pofta. Ma grabesc pentru ca trebuie sa-mi dau seama ce facem dupa program.

Ma grabesc sa ies din banca pentru ca deja e 6 si stomacul meu da semne de vid. Ma grabesc pentru ca avem mai putin de o ora pana sa ne vedem din nou, sa iesim sa mancam.

Ma grabesc pentru ca dupa masa avem planuri. Ma grabesc pentru ca trebuie sa mergem la bowling. Ma grabesc sa dau pentru ca mi-e pofta sa sparg bilele in doua.

Ma grabesc inapoi pentru ca mi-e pofta de o bere. Ma grabesc sa-mi beau berea pentru ca e deja 12 si in mai putin de 8 ore ma trezesc.

Ma grabesc sa-mi pun ceasul pentru ca altfel adorm cu mobilul in mana.

Blogul in nume propriu si munca intr-o companie care tine foooooarte mult la reputatie, si intr-un job in care contractul de confidentialitate chiar este relevant, nu se impaca. Mi-as dori sa scriu despre multe lucruri pe care le-am vazut si trait in ultima vreme, insa mi-ar zbura destul de rapid covorul de sub picioare. Fie asta, fie m-as simti eu vinovat.

Cochetez cu ideea de a-mi deschide un alt blog. Un blog in care as putea sa ma ascund sub o falsa anonimitate data de un nickname. Sa-mi trag o aura de mister. Da, stiu ca adevarata anonimitate nu exista, insa ar fi un buffer destul de mare si macar acolo as putea sa includ analize despre colegii de munca, sau idei starnite din interactiunea cu ei. Acum, la cum stau lucrurile, nu-mi convine sa vada un departament intreg (la o adica) ce parere am eu despre X.

Mai imi umbla prin cap gandul sa ma apuc sa scriu articole si sa le pun deoparte. Sa adun in cativa ani articole cat pentru un an intreg de blogging. Articole gandite, studiate, personale si , daca se poate, atemporale. Adica nu comentarii despre divortul Mihaelei Radulescu sau despre toata tevatura cu sfarsitul lumii , care a trecut. Ei bine, ma gandeam ca toate articolele astea adunate sa ma apuc sa le postez cate unul pe zi, sa ma strofoc cu un pic de marketing in spate, sa vad exact la cati unici as putea ajunge.

Ma bate un gand sa ma apuc de bloguit pe hartie. Sa iau pixul in mana si sa ma apuc sa scriu. Mi-e mult mai la indemana un caiet decat un laptop zilele astea.

Pana una alta, poate mai scriu pe aici din cand in cand. Insa nu promit absolut nimic.

Problema principala pe care o am la momentul asta (sambata la 9:40) e ca nu stiu ce sa scriu la profil. Nu merge sa zic "un copil de 23 de ani bla bla". Ar fi prea trist.

O sa ma apuc sa arunc idei si ganduri in voi, alandala, poate o iesi ceva.

• Am ajuns, dupa doar o saptamana (si o zi) ultimul corporatist.Azi e sambata, e dimineata, si m-am trezit din pat la 8:30 simtind "uite doamnee cat de tarziu e, ar trebui sa ma scol". Normal, cand m-am uitat la ceas, ma asteptam sa fie, ca-n vremurile bune, macar un 12, poate un 2 asa. Incepeam deja sa-mi pregatesc mustrarile "iara am dormit TOATA ziua". Cand colo...
• Sunt aproape cel mai tanar din departament (celalat e mai primavaratec cu 2 luni), si totusi nu ma simt chiar asa de pueril. Toata lumea e tanara si simt ca ma incadrez.
• Incepe sa se vada, din cate observ, ca una din calitatile mele determinante este curiozitatea. Asa cum m-am scufundat in poker la vremea lui, sau in forumurile si theorycraftul jocurilor (Starcraft, Diablo, WOW, etc), acum ma scufund in actele normative ale bancii. Si culmea e, ca desi in multe din ele sunt lucruri in sine plicticoase (nu vreti sa vedeti definitia misiunii departamentului de conformitate, extinsa pe 2 pagini), chiar imi place sa le citesc. The truth is out there.
• Legat de punctul precedent, se pare ca ma adaptez rapid. Deja imi simt ochii picand in orbite pe la 11 seara, deci treaba cu somnul nu e o piatra de hotar atat de mare pe cat credeam. Incep sa-mi aduc aminte de liceu, cand ma trezeam tot pe la 7, si seara adormeam cu discovery channel.
  
• Probabil ca o sa devin blogger de weekend. Incerc sa nu devin blogger de turism sau pur personal. In timpul saptamanii numai de blog nu am timp.
• M-a sunat juma de Romanie ieri. I feel the love.